Primele simptome ale problemelor auditive la copiii mici
Copiii mici pot manifesta inca din primii ani de viata probleme auditive, mai grave sau mai putin grave, care insa le pot incetini sau afecta dezvoltarea fizica ulterioara, dar si dezvoltarea psihica si emotionala. Cu cat sunt depistate mai repede, cu atat problemele se pot rezolva mai usor. Asadar, problemele auditive trebuie depistate de catre medicul specialist inca din primele luni sau ani de viata, desigur, cu ajutorul parintilor.
Parintii sunt primii care observa ca ceva nu este in regula cu cel mic, ca aude slab sau doar cu o ureche, ca nu raspunde la comenzi vocale, etc.
In primele luni de viata un copil trebuie sa reactioneze la zgomote, sa se trezeasca de exemplu atunci cand parintele scapa ceva pe podea, cand se vorbeste in jurul lui, sa deschida ochii larg daca aude un zgomot foarte puternic. De asemenea, o data cu inaintarea in varsta, copilul trebuie sa isi intoarca capul catre zgomotul pe care il aude, sau vocea care ii pare cunoscuta, sa se rasuceasca, sa se miste, sa tresara, sa priveasca fix catre locul de unde se aude zgomotul. In cazul in care parintii fac intentionat zgomot iar copilul pare sa nu reactioneze, sa nu tresara, sa isi vada de joaca lui, atunci intr-adevar este un semn de intrebare.
La varsta de un an, un an si jumatate, copilul trebuie sa manifeste interes la vocea persoanelor sau la sunetele deosebite, sa repete sunetele pe care le fac parintii si sa fie capabil sa arate o parte a corpului atunci cand o persoana ii cere acest lucru, fara a citi pe buze. De asemenea, pana la varsta de doi ani copilul trebuie sa arate obiectul sau animalul atunci cand este intrebat, sa execute unele sarcini simple pe care parintele i le da, precum aducerea unei jucarii sau sa arate un obiect de o anumita culoare.
In cazul in care copiii nu reactioneaza la acesti stimuli, nu sunt capabili sa imite zgomote, au dificultati in a auzi unele lucruri, trebuie dus de urgenta la medicul specialist si supus unor investigatii.