Recomandare Online

Peri-implantita este o afecțiune inflamatorie care afectează țesuturile din jurul unui implant dentar, ducând la pierderea osului și, în cazuri avansate, chiar la eșecul implantului.

Această infecție este comparabilă cu parodontita, care afectează dinții naturali, și reprezintă o problemă serioasă pentru pacienții care au trecut printr-o intervenție de implant dentar. Înțelegerea cauzelor, a simptomelor și a metodelor de tratament este esențială pentru prevenirea și gestionarea acestei afecțiuni.

Ce este peri-implantita?

Peri-implantita este o inflamație progresivă ce afectează țesuturile moi și dure din jurul unui implant dentar. Aceasta începe de obicei cu o afecțiune mai ușoară, numită mucozită peri-implantară, care constă într-o inflamație a gingiilor din jurul implantului, fără a afecta încă osul.

Dacă mucozita peri-implantară nu este tratată, poate evolua către peri-implantită, în care inflamația duce la pierderea osului care susține implantul. Acest lucru poate cauza mobilitatea implantului și chiar necesitatea de a-l îndepărta.

Cauzele peri-implantitei

1. Igiena orală inadecvată
   Una dintre principalele cauze ale peri-implantitei este igiena orală insuficientă. Placa bacteriană și tartrul pot acumula bacterii dăunătoare care, în timp, provoacă inflamația țesuturilor din jurul implantului. Este crucial ca pacienții cu implanturi dentare să respecte un regim strict de îngrijire orală și să efectueze controale periodice.
2. Factori de risc sistemici
   Anumite afecțiuni sistemice, precum diabetul necontrolat, cresc riscul de peri-implantită. Diabetul slăbește sistemul imunitar și afectează capacitatea organismului de a combate infecțiile. Alte afecțiuni, precum osteoporoza sau fumatul, contribuie, de asemenea, la creșterea riscului de inflamație peri-implantară.
3. Factori tehnici
   Peri-implantita poate fi cauzată și de factori tehnici, cum ar fi poziționarea incorectă a implantului sau materialele de slabă calitate folosite în intervenție. În plus, supraîncărcarea mecanică a implantului prin bruxism (scrâșnirea dinților) sau forțe ocluzale excesive poate provoca microfracturi la nivelul osului și favoriza acumularea bacteriilor.
4. Procedura chirurgicală și timpul de vindecare
   Procedura de implantare dentară presupune respectarea unui timp de vindecare optim pentru ca implantul să se integreze corect în os (osteointegrare). Dacă vindecarea nu este completă, riscul de infecție este mai ridicat, iar implantul devine susceptibil la peri-implantită.

Recunoașterea simptomelor peri-implantitei este esențială pentru a acționa prompt. Printre simptomele obișnuite se numără:

• Inflamație și roșeață a gingiilor în jurul implantului;
• Sângerare gingivală, mai ales în timpul periajului sau folosirii aței dentare;
• Respirație urât mirositoare persistentă;
• Mobilitatea implantului (în stadii avansate);
• Durere sau disconfort în jurul implantului;
• Recesiune gingivală și expunerea firului implantului;
• Pierdere osoasă în zona implantului (detectată prin radiografii).

Tratarea peri-implantitei depinde de gravitatea afecțiunii și de cât de mult a progresat infecția. Opțiunile de tratament includ:

1. Terapia antimicrobiană și igiena profesională
   În stadii incipiente, peri-implantita poate fi controlată prin curățarea profesională și utilizarea de substanțe antimicrobiene, cum ar fi clorhexidina, pentru a reduce bacteriile din jurul implantului. Medicul stomatolog poate recomanda și o curățare mecanică a implantului pentru a îndepărta placa bacteriană.
2. Terapia cu laser
   Laserul dentar este o metodă modernă folosită pentru a curăța țesuturile infectate și pentru a stimula regenerarea. Terapia cu laser reduce inflamația și accelerează vindecarea, având avantajul de a fi minim invazivă și de a provoca disconfort redus.
3. Chirurgia de regenerare osoasă
   În cazurile avansate, unde pierderea osoasă este semnificativă, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru regenerarea osului. Acest tip de intervenție implică adăugarea de grefe osoase în zona afectată, cu scopul de a restabili suportul pentru implant.
4. Îndepărtarea implantului
   În cazurile severe, când inflamația nu poate fi controlată și osul nu poate fi regenerat, îndepărtarea implantului devine necesară. După ce zona afectată se vindecă complet, pacientul poate lua în considerare un nou implant sau alte soluții protetice.

Cea mai eficientă metodă de prevenire a peri-implantitei este igiena orală riguroasă. Pacienții cu implanturi dentare ar trebui să urmeze controale stomatologice regulate și să efectueze detartrajul și periajul profesional la intervale recomandate.

Peri-implantita este o afecțiune serioasă care poate compromite succesul unui implant dentar. Cu toate acestea, printr-o igienă orală adecvată și controale regulate, riscul de peri-implantită poate fi redus semnificativ, asigurând astfel longevitatea implantului și sănătatea generală a cavității bucale.