Moise al lui Michelangelo

Michelangelo

Moise’ este o sculptura a lui Michelangelo care se afla in biserica San Pietro Vincoli din Roma. Comanditarul acestei opere sculpturate a fost Papa Julius II – acesta i-a cerut lui Michelangelo in 1505 sa realizeze o sculptura a lui Moise pentru mormantul sau bazandu-se pe descrierea din ‘Vulgate’ (traducerea in latina a Bibliei, de aceea Moise are coarne). Statuia a fost finalizata in 1545 (Papa murind in 1513) si era executata in marmura avand o inaltime de 2.35 metri.

In 1914 apare eseul lui Freud intitulat ‘Der Moses des Michelangelo’ care este publicat sub anonimat in Imago, un jurnal dedicat psihanalizei si culturii. In ceea ce priveste semnificatiile imaginilor vizuale determinate de starea cognitica a privitorului, viziunea lui Freud asupra operei mai sus numite avea radacini in propria-i identitate ca umanist, om de stiinta si ca un evreu asimilat in Viena de la inceputul secolului XX.

Freud a avut ca punct de pornire pentru interpretarea sa, monografia lui Henru Thode despre Michelangelo si literatura germana. Pana in acest moment, interpretarea staturii (conform j. Burckhard, H. Wolfflin si H. Tode) era aceea ce Moise a lui Michelangelo sugera energia potentiala pentru a se ridica brusc si manios si a distruge tablitele din piatra, asa cum era relatata scena in cap. 32 al Exodului. Totusi, Freud a plasat momentul imortalizat de Michelangelo in afara Pentateuchului, concluzionand ca in timp ce se ridica si lasa tablitele sa cada, Moise a lui Michelangelo a reusit sa isi controleze mania si astfel mana dreapta s-a retras in barba tragand de ea si strangand tabletele care alunecau. Freud credea ca Moile va fi tot timpul o exemplificare a stapanirii de sine, a domolirii pasiunilor interioare care l-ar fi determinat sa se ridice plin de manie.

In ziua de astazi s-a ajuns la ideea generala exprimata de E. Panofsky, Howard Hibbal si Charles de Tonlay conform careia Moise a lui Michelangelo este ‘simbolic – evocand viata spirituala interioara, incarcat cu actiune si ganduri potentiale.’

In contextul secolului XVI, ‘Moise’ este in primul rand o statuie de mormant, sincretica, simbolica si monumentala, si nu o figura surprinsa in vreun moment istoric. Intentia iconografica a lui Michelangelo este atat de usor de identificat pe cat este de polivalenta, provenind dintr-un sincretism flexibil de idei ebraice, crestine si neoplatiniciene. Operele lui din perioada matura au fost pline de filosofie neoplaoniciana provenita din cercurile lui Lorenzo de Medici.

Interesul lui Freud pentru ‘Moise’ este posibil sa fi venit dupa ce a citit pentru prima oara ‘Viata lui Michelangelo (1586)’ scrisa de Georgio Vasari. Acesta din urma era mai degraba impresionat de detaliile tehnice ale operei si in lauda acestora a adaugat chiar si o anecdota care spunea ca in vremea sa, evreii din Roma mergeau sa venereze statuia de Sabbath si ca ceea ce ei adorau nu era un lucru uman si cu adevarat divin. In traducerea in germana a ‘Vietilor’, Ernst Froster a adaugat ca nota explicativa faptul ca anecdota lui Vasari era probabil falsa intrucat evreii din Roma nu vizitau bisericile. Probabil aceasta contradictie a trezit curiozitatea lui Freud, care mai tarziu, atunci cand scria despre Moise a lui Michelangelo a evidentiat anecdota lui Vasari cu privire la evrei in ghidul sau personal pentru Roma.

Leave a Comments

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor referitoare la cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri. Pentru alte detalii, va rugam sa accesati pagina Politică de Confidențialitate.